Taietorii de lemne si eficienta


Nu stiu care este pentru voi cea mai ocupata perioada din an, dar la mine se pare ca toamna bate toate recordurile. Asa ca ma impart intre cursuri, lucruri administrative, diverse evenimente si, inevitabil, ma lupt si cu anumite situatii dificile. Si uneori, la finalul zilei, ma simt epuizata si am senzatia ca nici nu am facut totul asa cum mi-as fi dorit.

Asa ca m-am gandit la cum as putea sa fac mai multe intr-un timp mai scurt. Si mi-am adus aminte de povestea celor doi taietori de lemne, pe care am ales sa v-o impartasesc in aceasta saptamana.

Erau doi taietori de lemne intr-o padure: unul tanar si unul batran. Tanarul era tare ambitios si isi dorea tare mult sa dovedeasca cat este de bun. Asa ca intr-o zi, si-a propus sa taie cat mai multe lemne posibil. Asa avea sa-i arate batranului ce stie el sa faca. Si se puse pe treaba. A inceput in forta si a continuat sa taie, fara sa se opreasca.

La o oarecare distanta, batranul, fara a fi vazut, isi facea treaba in ritmul sau: taia lemne, dupa care lua o scurta pauza. Si asa a continuat intreaga zi.

La sfarsitul zilei tanarul era convins ca taiase mai mult decat colegul sau. Dar, cand a vazut ca acesta taiase de fapt de doua ori mai multe lemne, l-a intrebat cu stupefactie:

– Cum ai facut? Eu am lucrat in continuu, nu am luat pauze, nu m-am odihnit, am renuntat la pauza de pranz. Si tu… Nu inteleg! Cum ai reusit?

– Ei bine, eu luam pauze pentru a-mi ascuti toporul si abia apoi imi continuam munca. Pentru a reusi sa fac ce-mi propun, trebuie sa ma asigur ca am cele mai bune unelte. 

Ganditi-va pentru o clipa: de cate ori nu ati fost tanarul taietor de lemne care lucreaza fara incetare, care nu isi acorda pauze pentru a avea energie, care renunta la pauza de pranz in favoarea unui sandwich in fata ecranului calculatorului?

Va las sa trageti singuri concluziile povestii si, daca ramaneti cu ceva din toata experienta, aplicati chiar din acest moment.

Advertisements

Ce tie nu-ti place…


In cursul acestei saptamani am avut parte de tot felul de experiente. Printre altele, o lectura scurta m-a inspirat sa scriu parabola saptamanii despre asteptarile noastre de la ceilalti in paralel cu modul in care actionam noi.

Asa ca va las sa descoperiti parabola slujitorului neiertator si sa trageti concluziile.

Intr-o buna zi un rege a decis sa-si regleze conturile cu toti slujitorii si sa recupereze toate datoriile de la acestia. Unul dintre ei datora o suma foarte mare, insa ii era imposibil sa o restituie. Regele a ordonat ca acesta, impreuna cu membrii familiei sale sa fie vanduti, pentru a-si recupera datoria. La auzul acestora, slujitorul a implorat sa i se mai ofere un ragaz, pentru a putea achita intreaga suma de bani. Regele a dat dovada de clementa si pana la urma s-a lasat convins de rugaminti.

Plecand de la “judecata”, slujitorul s-a intalnit cu un barbat care, la randul sau, ii datora o mica suma de bani. Amintindu-si ca altii ii sunt datori, s-a enervat si a cerut imediat sa i se returneze toti banii. Spre deosebire de rege, s-a aratat neiertator si  l-a trimis pe datornic la inchisoare, cand acesta a spus ca nu are cum sa plateasca datoria.

Va propun sa extrapolam situatia si sa ne gandim la ce asteptari avem de la cei din jurul nostru. Acest exercitiu de imaginatie mai are o etapa: acum ganditi-va daca voi oferiti celorlalti ceea ce asteptati de la ei. Ignorati pentru cateva clipe faptul ca altii nu fac asta si ca nu se gandesc niciodata la astfel de lucruri. Concentrati-va doar pe ceea ce puteti face.  Raspundeti cu sinceritate: de cate ori ati oferit inainte de a cere?

Asadar, atunci cand doriti sa vi se comunice o informatie intr-un mod cat mai coerent si placut, asigurati-va ca voi faceti deja acest lucru. Atunci cand va doriti ca membrii echipei voastre sa fie punctuali, fiti primul care ajunge la birou. Cand va asteptati ca ceilalti sa isi respecte deadline-ul, trimiteti toate informatiile necesare la timp si faceti fix acelasi lucru.

Noi spunem Ce tie nu-ti place, altuia nu face. Cam asta ar trebui sa faca fiecare dintre noi, mai ales atunci cand avem pretentii de la ceilalti, indiferent ca suntem manageri sau nu.

Sunetele Padurii sau Poveste despre Leadership


La multe dintre discutiile sau evenimentele la care am participat s-a discutat despre diferenta dintre manager si leader. Unii consultanti sau speakeri prezentau tot felul de grafice si liste de caracteristici care ar face diferenta intre cele doua titulaturi. Citind o serie de articole despre leadership, am gasit intamplator o parabola care mi-a placut tare mult si care ilustreaza intr-un mod interesant una dintre cele mai importante calitati pe care ar trebui sa le aiba un leader.

Va las sa o descoperiti in randurile de mai jos si sa va ganditi la cate lucruri am putea schimba in bine daca am asculta cu mai multa atentie tot ceea ce se intampla in jurul nostru.

In secolul III i.e.n. Regele Ts’ao l-a trimis pe fiul sau, Printul T’ai, la un templu sa descopere alaturi de maestrul Pan Ku secretele unui bun conducator. De indata ce a sosit la templu, maestrul l-a trimis pe Print singur in padurea din apropiere. Acestuia i s-a incredintat misiunea de a se intoarce dupa un an de zile si sa descrie sunetul padurii.

La intoarcere, intrebat de catre maestru care sunt sunetele pe care le-a auzit in padure, T’ai a raspuns: “Am auzit cantecul pasarilor, fosnetul frunzelor, greierii cantand, zumzetul albinelor si soaptele vantului”.

Auzind acestea, maestrul l-a trimis inapoi pe Print, spunandu-i sa asculte cu mai multa atentie si sa descopere si alte sunete. Printul a plecat uimit, fiind convins de faptul ca auzise deja totul. Zile si nopti intregi T’ai a stat singur in padure si a analizat fiecare sunet, insa niciunul nu era nou. Pana intr-o dimineata cand, stand linistit, Printul a auzit si altceva; cu cat se concentra mai mult, cu atat distingea mai multe sunete. Crezand ca acestea sunt sunetele la care se referea maestrul, s-a intors bucuros la templu si i-a spus: “Cand am fost mai atent, am ascultat si lucrurile pe care nu le auzi in mod normal: am descoperit sunetul florilor care se deschid, al ierbii udate de roua si a soarelui care incalzea pamantul. ”

La toate acestea, maestrul a raspuns:

“Sa asculti lucrurile pe care nu le auzi in mod normal… Acesta este un lucru pe care un bun conducator trebuie sa stie sa-l faca. Pentru ca doar atunci cand un leader asculta cu atentie lucrurile nespuse, sentimentele si dorintele oamenilor, nemultumirile si sperantele lor, despre care nu vorbesc, doar atunci poate spera ca le va inspira incredere si ca va intelege atunci cand ceva nu functioneaza cum ar trebui. Abia atunci ar putea raspunde nevoilor celorlalti. Disparitia statelor (si distrugerea echipelor) se intampla atunci cand leaderii acorda atentie doar cuvintelor superficiale, fara a patrunde in sufletele oamenilor pentru a descoperi adevaratele lor dorinte, sperante si sentimente.”

Si daca vreti sa va relaxati, ascultati sunetele din padure.

Adaptat dupa Parables of Leadership, http://www.hbr.org