Sunt doar un… OM


ImageOM…2 litere care contin in ele o minunatie a creatiei, care experimenteaza viata incatusata in atat de multa necunoastere. Auzim in dreapta, auzim in stanga ca suntem “perfecti” si totodata este departe de noi aceasta atat de mult tinjita perfectiune. De fapt ce inseamna? Ca suntem impamantati in materie, prin ADN. Oamenii de stiinta au numit “junk ADN” aproximativ 97% din continutul ADN-ului, adica acele coduri inactive sau care actioneaza la cote minime din informatia stocata in ele. In prezent, cercetarile au mai avansat, si cercetatorii recunosc ca ceea ce considerau ca fiind “junk”, isi au un rost al lor, neinteles inca de stiinta. De fapt, sunt active putin mai mult, dar nu cu mult mai mult…Aici se afla enigma dintre afirmatia “suntem perfecti” si totusi atat de departe de perfectiune. ADN-ul uman poate atinge perfectiunea in starea functionala de 100%. Mai e mult pana atunci, insa…cu ce incepem?

Prin a le activa.

2 cuvinte care sunt extrem de puternice, si care ne deschid calea catre cunoastere: “Iarta-ma” si “Multumesc”. Cat de des le folosim? …

“Te rog sa ma ierti pentru ce-am gresit, pentru ce gresesc, si pentru ce voi mai gresi” – este forma cea mai corecta.

Avem liber arbitru. Adica, prin Vointa noastra ne construim viata. Noi, confundam Vointa cu Personalitatea, caci personalitatea este cea prin care facem alegerile. Personalitatea decide, si decizia se aplica prin lansarea intentiei manifestata prin vointa. Personalitatea ar trebui sa fie exact pe axa: minte-inima. In fapt, in OM, acum, actioneaza aproape exclusiv axa: minte, si atat!

Gresim usor, ranim si mai usor, iertam atat de greu…Sa cerem iertare ne este cel mai greu!

Personalitatea, actionata prin minte -> greseste, raneste, agreseaza si…este un glas, ca un scancet care parca se naste in noi si striga: “Opreste-te!”. Dar, noi nu-l ascultam…Cine este acest glas? Sufletul? Dar, ce-o fi sufletul…

Axa: minte-inima. Care este, franta…

Din orgoliu, vanitate, si altele din gama, ne vine foarte greu sa cerem iertare. Si, sufletul nostru plange, pentru ca de fiecare data cand ranim sau agresam pe altcineva, ne ranim si agresam implicit pe noi insine. Dar personalitatea noastra este atat de indaratnica incat Nu vrem sa recunoastem ca Noi suntem cei care am gresit. Cand nu iertam, in primul rand pe Noi nu ne iertam. Si, ducem cu noi, povara…caci, “povara de pe umeri” – aceasta este.

Sa spunem “Iarta-ma” imediat ce am constientizat o greseala; fie si numai in gand. Este suficient! Va ajunge acolo unde ii este destinata: in inima noastra si a persoanei fata de care am gresit.

Mai este si cat de rar constientizam greselile, parte care tine de sinceritatea din noi. Dar, aceasta este o alta poveste…

Inima, este un organ, adica materie si in acelasi timp, metaforic, taramul sufletului

Cursul Psihologia Gandirii Pozitive este acum accesibil tuturor si pentru informatii suplimentare click aici!

Advertisements