De la Polaritate catre dualitate (sau Lord Vader versus Luke Skywalker). De la basm la filmul SF si conexiunea cu realitatea…


Intalnim oameni cu voia sau fara voia noastra, care rasar in cale, de nu stiu unde si care starnesc furtuni din nimic. In orice furtuna, este si o parte buna…

“Si Fat-Frumos crestea intr-un an precum altii in 10…” – desprinsa din basmele noastre populare. De ceva timp, am inceput sa ma prind ca basmele contin mesaje cifrate, transmise de pe vremea marilor preoti daci, si care au fost preluate in basme, legende si povesti tocmai pentru a nu se pierde in neantul vremii…pentru cand va veni vremea, ca cei care isi redobandesc cunoasterea sa le patrunda sensul.fat-frumos-si-ileana-cosanzeana

“Fat-Frumos crestea intr-un an precum altii in 10” este o metafora, fiind vorba despre evolutia omului in suflet si intelepciunea mintii; mesajul nu se refera la vreo crestere fizica. Si da, poti creste intr-un an, cat ai stagnat in alti 10…Si da, poti ca intr-o luna, sa traiesti o intreaga furtuna, care de fapt este propriul tau examen catre ceva mult mai mare, mai bun, mai frumos si mai curat. Pentru ca evolutia, aici pe Pamant, intotdeauna se produce prin intermediul unei furtuni, in care te trezesti pe nepregatite, si cand simti ca esti tras cu toata puterea catre mijlocul vartejului, ceva in adancul fiintei se opune, si incepi sa cauti cu disperare as zice, o cale de iesire. Atunci, este momentul examenului. Il iei, mergi mai departe; nu, ramai sa il astepti pe urmatorul…De ce este nevoie de furtuna? Pentru ca altfel, iti zici ca iti este bine, si nu simti nevoia de salt urmator. Dur, dar adevarat.

Razboiul stelelor, un film pe care l-am vazut si revazut de multe ori. Unul din putinele filme pe care il revad de fiecare data cu placere. Dupa prima vizionare, am cautat si am citit si cartea. Nu m-am intrebat atunci ce magnet ma atragea catre acesta…  Aveau sa treaca ani…Acum vreo 3 ani am revazut filmul intamplator. Parca l-as fi vazut pentru prima oara.

Revenind la Razboiul Stelelor, imi amintesc pasajul in care Yoda, ultimul maestru Jedi, il initiaza pe Luke in tainele folosirii “Fortei”. Inainte de a il trimite in zona intunecata a padurii, ii descrie puterea partii intunecate a Fortei: manie, frica, agresivitate; “dar, o data ce ai luat-o pe cale intunecata, va ajunge sa iti domine destinul”… Luke il intreaba daca este mai puternica; si Yoda ii raspunde “Nu, este calea mai usoara, este mai stralucitoare, mai seducatoare.” “Si cum o pot identifica?” “Prin calm, liniste, pace interioara…”

De fapt este vorba despre polaritatea din noi: pozitiv si negativ. Aceasta polaritate a generat dualitatea, transferul de la o stare la alta, de la o energie la alta, care s-a transformat in lupta de la una la alta. In momentul de fata, un om dominat permanent sau aproape permanent de partea negatpolaritateiva din el, nu mai deosebeste starea conflictuala; e o stare care ajunge sa fie parte din fiinta sa, si omul, crede ca este bine ce face si cum traieste. Este precum o ceata. Ca atunci cand tinand ochii strans inchisi, ii deschidem, si vedem lucrurile inconjuratoare incetosat, neclar, difuz. Oare lucrurile si-au modificat forma? Nu! Pe masura ce ne revine claritatea vederii, incepem sa distingem clar obiectele din jurul nostru. Este vorba despre schimbarea interioara si implicit claritatea vederii noastre. Acest exemplu mi se pare elocvent pentru starea negativa in care se afla un om. Tot asa, nici el nu mai vede clar viata pe care o are, obiceiurile, actiunile sale, cu atat mai mult starile interioare care il determina catre actiuni de diversiune, ambiguitate, agresivitate, etc. Pe masura ce incepe sa faca transferul catre partea lui pozitiva, “vederea” ii devine din ce in ce mai clara, mai curata. Si, primul pas este in a se identifica pe sine: atunci cand are stari negative de manie, frica, agresivitate, aroganta, vanitate, etc. Dupa identificarea lor, incepe urmarirea si analiza acestora. Urmatorul pas, mult mai greu, este acceptarea acestor manifestari interioare si exterioare. De abia dupa aceea urmeaza a gasi o cale de eliberare si vindecare; sau, altfel spus, incepe echilibrarea de la negativ catre polul pozitiv. Deci, este bun raul? Se pare ca da; prin rau ajungem sa experimentam, sa invatam, sa ne autodepasim si sa evoluam. Prin rau ajungem buni. Un paradox ce pare greu de inteles…

Vader, un fost Jedi – Skywalker, unul cu o mare putere interioara, care din aceasta mare putere interioara manifesta o mare putere a Fortei, ajunge din luptator de lumina, un temut conducator al intunericului. Trecerea de la pozitiv la negativ…Cum a fost posibil sa fie atras de partea intunecata a Fortei? Pentru ca in el se manifesta puternic mania si nesiguranta interioara, adica instabilitatea. Si, fiind Jedi, lupta; in lupta devenea dominanta mania, care usor-usor l-a condus catre calea negativa. Pentru cel numit in film Imparat a fost relativ usor sa il atraga de partea sa, pentru ca mania lucra chiar in interiorul Jedi-ul ducandu-l direct si rapid in capcana Imparatului.

Interesant este ca atat pe Vader cat si pe Luke ii cheama: Skywalker, in traducere libera “umblator pe cer”… Si mai interesant, in vremea dacilor, exista o tagma a preotilor initiati foarte speciala, care se numeau kapnobatai (cei care umbla prin nori). Acestia se spune ca aveau acces la marile taine ale universului si aveau puteri iesite din comun.

Coincidenta asemuirii intre cele doua denumiri de “umblatori pe cer” ma face sa ma intreb din ce neam se trageau Skywalkerii? Si mai departe, cine erau Jedi? Si ce se ascunde in spatele enigmei “Forta” folosit in Razboiul Stelelor ca o forma de energie pe baza puterii interioara pe care aducand-o in exterior o puteau folosi incepand de la a manipula obiecte, pana la a lupta sau chiar a avea clarvedere…De remarcat ca, aceasta Forta manifesta aceeasi idee de: Polaritate – pozitiv si negativ, sau partea de lumina si partea intunecata.

Noi, ca popor, avem in AND-ul nostru toata informatia codificata a inaintasilor nostri; adica, inclusiv a kapnobatailor; doar ca, aceasta cel mai probabil ca se afla in acea parte “junk ADN” sau mai bine spus, in zona inactiva a ADN-ului. Dar, o informatie stocata, inseamna ca exista; mai devreme sau mai tarziu, se poate ajunge la ea…

Traim tentatii peste tentatii. Internetul cu programe subliminale, tv-ul cu violenta excesiva pe care o promoveaza pornind de la desenele animate pentru cei mici pana la filmele cu batai in care in final iese invingator eroul cel bun, capcana gadget-urilor (care deturneaza de la a mai simti nevoia de a citi o carte, sau de cautare interioara sau de a discuta cu un prieten ca de la suflet la suflet), teribilismul consumului exagerat si constant de alcool combinat si cu cel de substante cu proprietati psihoactive indiferent ca sunt de sinteza chimica sau asa zis naturale, toate acestea alimenteaza exact polul negativ din fiinta interioara: manie, frica, agresivitate, orgoliu, teribilism, fapte exagerate, etc. Si, creeaza iluzia unui curaj fictiv. Este doar o alta capcana a polului negativ. Curajul nu ni-l da vreun substitut, indiferent ce nume ar purta acesta. Curajul este o virtute. Virtutea nu se dobandeste prin substitute ce secatuiesc de vlaga omul, indiferent de forma lor de manifestare. Curajul este si il gasim in noi, atunci cand il cautam cu mintea limpede in adancul sufletului nostru; caci acolo ii este lacasul. De regula nu avem curajul sa il cautam, dar dupa cateva pahare de alcool, ego-ul devine dominat de orgoliu si acest orgoliu manifesta o forma de a iesi in evidenta care poate fi usor asemuita unui asa zis “curaj”; nu este curaj, este o forma de manifestare a personalitatii prin orgoliu si vanitate, care doreste sa iasa in evidenta cu orice pret si atunci se comporta diferit decat ar face-o in mod normal, creand un asa zis “curaj fals”. Curajul cand este, este in starea cea mai clara a mintii si a sufletului. Culmea este ca, exista oameni care au curaj, dar nici macar nu si-l identifica in stare de claritate, si atunci ei cred ca au nevoie de “stimulente” pentru a si-l manifesta. De fapt, pentru oamenii care au un stil de viata apropiat de cele descrise mai sus, starea lor generala este de “vedere in ceata”. Nu se mai vad clar pe ei insisi nici macar cand sunt in stare treaza. Ce consecinte declanseaza cele de mai sus: afecteaza interactiunea directa si cursiva intre functiile active al creierului si neuroni, producand la inceput usoare interpuneri in fluxul normal, urmand ca pe masura ce consumul devine din ce in ce mai accentuat, sa apara fisuri uneori iremediabile in creier. Omul nici macar nu isi da seama, ca ceva se intampla cu el. Sa luam de exemplu alcoolul: gandirea devine neclara, vorbirea impleticita si greoaie, reactiile locomotorii incetinite pana la avea abateri mari in pastrarea echilibrului, etc; toate acestea sunt urmari ale efectelor declansate de alcoolul care, preluat prin sange ajunge in zona creierului si produce perturbari. Cei obisnuiti cu un astfel de stil de viata, ajung sa creada ca este cat se poate de natural de a trai in acest fel, incat intra in capcana ca acesta este cel mai bun mod de viata si singurul viabil; practic, li se sterge din memorie ca mai exista si, altceva…

Confruntarea Vader-Luke (confruntarea polaritatilor prin dualitate)

In Razboiul Stelelor evident, apare in mai multe randuri confruntarea dintre tata si fiu. Partea intunecata si partea de lumina. De forte aparent egale. Amandoi manifestand o putere iesita din comun a Fortei. Luke parea singurul Jedi suficient de puternic sa il infrunte pe marele Lord Darth…Si totusi, exista un dezavantaj: Vader era mult mai experimentat… Lord Vader, primeste misiunea de a il atrage de partea lor pe Luke pentru ca fiind puternic, le-ar fi de folos; in cazul unui esec sentinta este clara: moartea lui Luke! In scena finala a confruntarii, apare un mesaj subtil, greu perceptibil: cu toate ca Luke este in dezavantaj, are curajul, aflandu-se pe nava inamica, in incercarea de a isi convinge tatal sa caute bunatatea din el. Scena este pe scurt confruntarea dintre un om de luvader&lucasmina si unul al intunericului. In final, in mintea lui Vader razbate un strop din lumina care altadata era si in sufletul lui, si moare salvandu-si baiatul. Ceva in comunicarea celor doi este mai puternica decat Forta intunecata. Cand exista o legatura aparte intre doua persoane, comunicarea este directa si rapida, si se face intai de la suflet la suflet si de abia pe urma de la om la om. Lumina din Luke a fost mai puternica decat tot intunericul care il inconjura; a fost suficienta pentru a vorbi cu tatal sau de la suflet la suflet. Lumina intotdeauna lumineaza intunericul…

Uneori functioneaza, alteori nu. Pentru ca uneori este nevoie de mai multa lumina pentru a transforma intunericul…

Partea intunecata tese intrigi, triseaza, minte, ascunde, inseala, este mieroasa, tot tacamul, orice numai pentru a convinge si a invinge. Si, nu cunoaste mila. De ce este asa? Pentru ca este opusul luminii. Si pentru ca, nu stie sa fie altfel. Nu cunoaste altceva, alta cale. Dar, are nevoie de lumina pentru supravietuire…

Iubirea neconditionata nu produce nici durere si nici suferinta. Ea alina si vindeca. Suferinta, durerea, tristetea, ura si neiertarea sunt manifestari ale partii intunecate din om; sunt alegerile omului, in forma sa inconstienta de a experimenta toate aspectele vietii, si ale polaritatii, si la un moment dat, a pierdut firul de unde a pornit; si totul se opreste in sfera negativitatii. Se poate iesi de aici? O singura conditie necesara si suficienta: ca omul sa isi doreasca in adancul fiintei sale si sa ceara ajutor. Pentru ca, nu mai stie drumul catre lumina, si are nevoie la inceput de…o lumanare. Si, exista intotdeauna altcineva cu o lumanare la indemana…lumanare3

Aprindeti o lumanare in intuneric. Ce se intampla? Incepeti sa vedeti ce e in jur…cu cat lumanarea are flacara mai mare, deci este mai puternica, cu atat ceea ce vedeti in jur este mai clar, nu-i asa?

Advertisements

Povestea Halloween-ului


In fiecare an, pe data de 31 octombrie se sarbatoreste Halloween-ul, iar cei mai incantati de aceasta sarbatoare sunt copii. Se pare ca Halloween-ul este una dintre cele mai vechi sarbatori care inca se pastreaza, iar milioane de oameni sarbatoresc cu costume specifice, cu celebrul colind “Trick-or-treat – Ne dati, ori nu ne dati”, sau cu petrecerimagesi tematice, insa marea majoritate dintre ei nu cunosc originile si istoria fascinanta a acestei sarbatori.

Drept urmare, vom face o trecere prin istoria foarte interesanta de altfel a zilei de 31 octombrie, supranumita si Halloween.

Cuvantul Halloween isi are originea in Biserica Catolica, fiind o prescurtare de la “All-hallow-even”, care este acum cunoscut si ca „All Saints’Day” („ziua tuturor sfintilor”) celebrata de catolici pe 1 noiembrie. Cu toate acestea, Halloween a aparut cu mult timp in urma, in zonele locuite de celti (pe teritoriul Irlandei de astazi, al Marii Britanii si partii Nordice a Frantei).

Fiind ultima zi din calendarul celtic, data de 31 octombrie, supranumita si sarbatoarea Samhain, reprezinta un omagiu pagan adus in onoarea mortilor. Conform legendei, in noaptea de 1 noiembrie, cand are loc trecerea de la un anotimp la altul si are loc sfarsitul strangerii recoltei, se deschide frontiera dintre lumea vie si cea moarta, iar triburile celte pentru a izgonii spiritele rele practicau dansuri ritualice si jertfeau animale. De asemenea, druizii aprindeau focuri sacre de dimensiuni colosale, se imbracau in piei de animale si incercau sa-si ghiceasca unul altuia viitorul, iar oamenii se adunau in jurul foccake-pops-for-halloweenului pentru a da foc la o parte din recolta.

Cand ceremonia se termina, acestia isi aprindeau focurile din casele lor cu flacara focurilor sacre.

Sarbatoarea de Halloween a fost imprumutata de-a lungul timpului de tot mai multe tari ale lumii datorita imigrarii irlandezilor catre state mult mai dezvoltate, acestia aducand cu sine traditiile si obiceiurile lor. Astfel, apare asa bine cunoscuta practica “Trick-or-Treat”, tinerele fete credeau ca isi pot afla “printul” prin diferite trucuri. De atfel, in noaptea sarbatorii va puteti astepta la orice, cum ar fi o hartie igienica aruncata pe copacul din curte, cat si aparitia creaturilor mitice care populeaza Halloween-ul (vârcolaci, vampiri, vrãjitoare, toate cu activitate maximã în aceastã noapte).

Simbolul cel mai semnificativ al acestei sarbatori ramane insa dovleacul luminat (Jack-o-Lantern), care are oOctober-Halloween-Costume-Party-Clip-Art legenda interesanta. Legenda lui Stingy Jack provine din folclorul irlandez. Un betiv pe nume Jack se întalneste pe drum cu diavolul cand se intoarce acasa de la birt. Diavolul ii solicita sa-l insoteasca in iad, dar Jack il convinge sa se urce intr-un copac din apropiere ca sa culeaga un mar. Il pacaleste infingand o cruce in trunchi, obligandu-l sa ramana in copac. Jack consimte sa-l elibereze daca ii promite ca nu-l va primi niciodata in iad, lucru cu care este de acord. Cand moare, pe Jack nu il vrea nici raiul din cauza pacatelor sale, nici iadul din cauza pactului, sfarsind a ramane in zona de trecere si anume purgatoriu.

Asa ca Jack gaureste un dovleac, in care pune un carbune cazut din iad si se foloseste de instrument drept calauza intre cele doua lumi. Jocul de lumini al dovleacului  face aluzie si la cele doua culori simbolice ale sarbatorii: oranjul care semnifica toamna, focul, recolta, in vreme ce negrul este asociat mortii, intunericului si raului.

De asemenea, oamenii puteau preveni sa fie pacaliti (trick) oferind copiilor sau celor care le sunau la usa costumati o mica atentie (treat) – bomboane, dulciuri, mere. Obiceiul costumelor de Halloween are radacini adanci in istorie, plecand de la vechii celti chinuiti de gerul iernii, pana la englezii care considerau ca in noaptea in care se deschid portile celor fara viata, nu pot iesi afara din casa decat costumati pentru a speria, la randul lor, fantomele.

In zilelePaloVerdeOpenOnHalloween2014 noastre nu se mai pune pret pe originile acestei sarbatori si sunt foarte multi cei care nu cunosc adevaratele povesti despre aceasta zi celebra de altfel, ci mai degraba pe ideea preconceputa ca exista o zi an in care se pot distra alaturi de cei dragi imbracandu-se in diferite costume. De asemenea, este sarbatoarea care ii umple de bucurie pe cei mici, care deabia asteapta sa se costumeze in personajele pe care le indragesc si sa plece la colindat pentru a primi dulciuri de toate felurile.

Alexandra