Povestea Halloween-ului


In fiecare an, pe data de 31 octombrie se sarbatoreste Halloween-ul, iar cei mai incantati de aceasta sarbatoare sunt copii. Se pare ca Halloween-ul este una dintre cele mai vechi sarbatori care inca se pastreaza, iar milioane de oameni sarbatoresc cu costume specifice, cu celebrul colind “Trick-or-treat – Ne dati, ori nu ne dati”, sau cu petrecerimagesi tematice, insa marea majoritate dintre ei nu cunosc originile si istoria fascinanta a acestei sarbatori.

Drept urmare, vom face o trecere prin istoria foarte interesanta de altfel a zilei de 31 octombrie, supranumita si Halloween.

Cuvantul Halloween isi are originea in Biserica Catolica, fiind o prescurtare de la “All-hallow-even”, care este acum cunoscut si ca „All Saints’Day” („ziua tuturor sfintilor”) celebrata de catolici pe 1 noiembrie. Cu toate acestea, Halloween a aparut cu mult timp in urma, in zonele locuite de celti (pe teritoriul Irlandei de astazi, al Marii Britanii si partii Nordice a Frantei).

Fiind ultima zi din calendarul celtic, data de 31 octombrie, supranumita si sarbatoarea Samhain, reprezinta un omagiu pagan adus in onoarea mortilor. Conform legendei, in noaptea de 1 noiembrie, cand are loc trecerea de la un anotimp la altul si are loc sfarsitul strangerii recoltei, se deschide frontiera dintre lumea vie si cea moarta, iar triburile celte pentru a izgonii spiritele rele practicau dansuri ritualice si jertfeau animale. De asemenea, druizii aprindeau focuri sacre de dimensiuni colosale, se imbracau in piei de animale si incercau sa-si ghiceasca unul altuia viitorul, iar oamenii se adunau in jurul foccake-pops-for-halloweenului pentru a da foc la o parte din recolta.

Cand ceremonia se termina, acestia isi aprindeau focurile din casele lor cu flacara focurilor sacre.

Sarbatoarea de Halloween a fost imprumutata de-a lungul timpului de tot mai multe tari ale lumii datorita imigrarii irlandezilor catre state mult mai dezvoltate, acestia aducand cu sine traditiile si obiceiurile lor. Astfel, apare asa bine cunoscuta practica “Trick-or-Treat”, tinerele fete credeau ca isi pot afla “printul” prin diferite trucuri. De atfel, in noaptea sarbatorii va puteti astepta la orice, cum ar fi o hartie igienica aruncata pe copacul din curte, cat si aparitia creaturilor mitice care populeaza Halloween-ul (vârcolaci, vampiri, vrãjitoare, toate cu activitate maximã în aceastã noapte).

Simbolul cel mai semnificativ al acestei sarbatori ramane insa dovleacul luminat (Jack-o-Lantern), care are oOctober-Halloween-Costume-Party-Clip-Art legenda interesanta. Legenda lui Stingy Jack provine din folclorul irlandez. Un betiv pe nume Jack se întalneste pe drum cu diavolul cand se intoarce acasa de la birt. Diavolul ii solicita sa-l insoteasca in iad, dar Jack il convinge sa se urce intr-un copac din apropiere ca sa culeaga un mar. Il pacaleste infingand o cruce in trunchi, obligandu-l sa ramana in copac. Jack consimte sa-l elibereze daca ii promite ca nu-l va primi niciodata in iad, lucru cu care este de acord. Cand moare, pe Jack nu il vrea nici raiul din cauza pacatelor sale, nici iadul din cauza pactului, sfarsind a ramane in zona de trecere si anume purgatoriu.

Asa ca Jack gaureste un dovleac, in care pune un carbune cazut din iad si se foloseste de instrument drept calauza intre cele doua lumi. Jocul de lumini al dovleacului  face aluzie si la cele doua culori simbolice ale sarbatorii: oranjul care semnifica toamna, focul, recolta, in vreme ce negrul este asociat mortii, intunericului si raului.

De asemenea, oamenii puteau preveni sa fie pacaliti (trick) oferind copiilor sau celor care le sunau la usa costumati o mica atentie (treat) – bomboane, dulciuri, mere. Obiceiul costumelor de Halloween are radacini adanci in istorie, plecand de la vechii celti chinuiti de gerul iernii, pana la englezii care considerau ca in noaptea in care se deschid portile celor fara viata, nu pot iesi afara din casa decat costumati pentru a speria, la randul lor, fantomele.

In zilelePaloVerdeOpenOnHalloween2014 noastre nu se mai pune pret pe originile acestei sarbatori si sunt foarte multi cei care nu cunosc adevaratele povesti despre aceasta zi celebra de altfel, ci mai degraba pe ideea preconceputa ca exista o zi an in care se pot distra alaturi de cei dragi imbracandu-se in diferite costume. De asemenea, este sarbatoarea care ii umple de bucurie pe cei mici, care deabia asteapta sa se costumeze in personajele pe care le indragesc si sa plece la colindat pentru a primi dulciuri de toate felurile.

Alexandra

Advertisements

Semnificația zilei de 8 Martie – Ziua Femeii și Ziua Mamei


Niciodată nu am știut foarte clar ce înseamnă această zi. Îmi amintesc de primele serbări de grădiniță organizate cu ocazia zilei de 8 Martie. Îmi amintesc de felicitările pe care le confecționam, le scriam și le ofeream mamei în anii de școală  în semn de recunoștință. Sau cel putin așa credeam pe atunci.

8 Marz 1914Acum înțeleg de ce această zi nu a avut o semnificație mai adâncă pentru mine în copilărie. Era ceva impus, era ceva creat artificial, și nu ceva din interior. Ce înseamnă, de fapt, ziua de 8 Martie?

Există două semnificații ale acestei zile. Prima este legată de recunoașterea egalității dintre sexe, de recunoașterea drepturilor femeii ca fiind egală cu bărbatul. Recunoașterea unei Zile a Femeii s-a făcut prima dată în 1910 la Copenhaga cu ocazia unei adunări a Internaționalei Socialiste. Însă ideea recunoașterii drepturilor femeii nu ține cu totul de secolul al XX-lea. În Grecia Antică, Aristofan, într-una din comediile sale, construiește un personaj feminin care semnalează felul în care opinia femeilor este ignorată, dar și hotărârea acestora de a lua atitudine. Lysistrata, o frumoasă curtezană, inițiază prima grevă împotriva bărbaților cu scopul de a opri războiul dintre Sparta și Atena și de a-i face pe aceștia să se întoarcă acasă.

Între anii 1913 și 1914, femeile de naționalitate rusă au făcut ceva similar. În timpul primului război mondial, ele au propus sărbătorirea Zilei Femeii în ultima duminică din luna februarie. Femeile de origine rusă au ales această zi pentru a protesta din cauza celor două milioane de soldați ruși morți în război și  împotriva lipsei de apă și pâine. Liderii politici ai perioadei s-au opus acestei date, dar fără ca femeile protestare să poată fi oprite. După numai patru zile, în anul 1917, țarul a fost forțat să abdice, iar Guvernul provizoriu rus a acordat femeilor dreptul la vot. Acea zi istorică de duminică a picat pe data de 23 februarie, conform calendarului Iulian, adică pe data de 8 Martie în restul lumii, conform calendarului Gregorian.

Cea de-a doua semnificație a acestei zile este legată de Ziua Mamei. Romanii organizau un festival cu jocuri numit Hilaria pentru a întâmpina sosirea primăverii. Astăzi, Ziua Mamei este  serbată pe întregul glob primăvara. Dacă la noi și în alte foste țări comuniste se sărbătorește pe 8 martie, în Statele Unite ale Americii, America Centrală și de Sud, această zi este serbată în prima sau a doua duminică a lunii mai. În Marea Britanie și Irlanda, sărbătoarea Zilei Mamei are loc în a patra duminică din postul Paștelui, undeva în martie sau aprilie, iar în Egipt și în unele țări arabe odată cu echinocțiul de primăvară pe 21 martie. Așadar, celebrată odată cu venirea primăverii, Ziua Mamei semnifică recunoștința față de cea care ne-a dat viață și este o sărbătoare a Vieții în sens larg. Însăși cifra 8 simbolizează infinitul și continuitatea vieții.

În această zi se trimit felicitări, flori, se organizează diferite evenimente unde femeia este centrul atenției. Femeia se simte prețuită și respectată în această zi, ceea ce nu poate fi decât plăcut și binevenit. Cu toate acestea, cred că nu doar în această zi este momentul  să ne iubim și să ne prețuim pentru că suntem femei, mame, soții, iubite. Acest sentiment trebuie să fie prezent înăuntrul fiecărei femei în fiecare clipă, să ne preschimbăm în florile pe care le iubim atât de mult, fragile, delicate, colorate, vesele, frumoase. Să ne bucurăm de ceea ce simțim în această zi frumoasă și să purtăm cu noi în suflet acest sentiment și în celelalte zile, transformând viața noastră într-o sărbătoare. VIAȚA însăși este cel mai mare motiv de sărbătoare. La mulți ani tuturor femeilor!

Simona Grosu, J’Info Training

Valentine’s Day vs Dragobete


Așa cum știm cu toții, după câte am reușit să îmi dau seama, de la mic la mare, de la copiii de gradiniță și până la funcționarele trecute de prima tinerețe de la ghișeele instituțiiilor statului, astăzi e zi MARE. Sărbătorim cu toții Valentine’s Day! Cu o singură diferență notabilă, aș putea spune, astăzi lipsește micul și berea, fiind înlocuit cu aplomb de inimioare de tot felul, care de care mai roz sau mai roșii, neaparat dulci. Pentru că dulce este gustul iubirii, cum am putea sărbatori altfel decât cu ceva dulce, și nu de dulce.

heart openers

 Dacă stau bine și mă gândesc la această sărbătoare planetară, cred că îmi pot aduce aminte când a pătruns această sărbătoare pe la noi. Eram elevă la liceu prin clasa a X-a, acum vreo 20 de ani. Se scurseseră cam 5 ani de la Revoluție. Aveam pe atunci ca profesoară de limba engleză o americancă ce venise voluntară să îi învețe pe amărâții de copii din România să vorbească englezește. Și, surprinzător, chiar a reușit. De la Ms Stephens am auzit prima data de Valentine’s Day, chiar dacă nu am înțeles pe atunci ce amploare urma să ia această zi peste ani și ani. Mai apoi, la facultate, am început să sărbătoresc cu adevarat această zi, cu flori și inimioare, și ieșit în oraș la restaurant. La fel a fost și atunci când l-am întâlnit pe soțul meu. Îmi amintesc că, mai de voie, mai de nevoie, sărbătoream în același stil tradițional.

Tot prin anii 2000 a început să se vorbească și despre Dragobete. Ceea ce mi se pare cel mai curios lucru este faptul că, dacă nu ar fi ajuns la noi Valentine’s Day tocmai de peste ocean, nu știu câți am fi auzit astăzi de sărbătoarea noastră dragă numită Dragobete. Eu una habar n-am avut de așa ceva până după ce fenomenul Valentine a luat cu adevărat amploare la noi. De-abia atunci, și-au dat seama unii, mai puriști din fire, că am avea și noi o sărbătoare a dragostei de care, în mod paradoxal, nu a auzit mai nimeni până când nu a apărut ca răspuns al urii naționaliste la sărbătoarea dragostei a celor de peste ocean. Eu cred că ar trebui să le mulțumim americanilor pentru că au reușit să facă Valentine’s Day o sărbătoare atât de cunoscută, pentru că au reușit să stârnească reacții de tot felul, printre care și faptul că au contribuit, chiar dacă fără să fi avut această intenție, la descoperirea încă uneia din tradițiile românești care, altfel, ar fi fost și ar fi rămas, cu siguranță, pierdută pentru marea majoritate a românilor, la fel cum era ea înainte de apariția pernelor roșii în formă de inimă pe la gurile de metrou.

Vă doresc să aveți parte de o sărbătoare, sau două, în funcție de preferințe, cu multă dragoste. Da, avem nevoie  de o sărbătoare în care să ne amintim că iubirea este forța motrice a lumii, și nu banii, chiar dacă banii ne ajută să sărbătorim IUBIREA.

Simona Grosu

Trainer, J’Info Training