Traditie si legende din Suedia. De ce stau Suedezii cu lumina aprinsa noaptea?

De la sfarsitul lunii octombrie pana in februarie e foarte intuneric. Din luna noiembrie au lumina naturala doar cateva ore din zi, in intervalul 9 a.m. – 3 p.m.

Din aceasta lipsa a luminii si caldurii soarelui, lumea are o tendinta de deprimare. Asa ca, daca nu au lumina naturala, sa fie lumina artificiala, macar…

Sursa foto: alexandrachitu.com

Exista si un ritual al lor, care are loc in fiecare an in ziua de 13 decembrie. Se alege o “Lucia” – un fel de “Miss”, o reprezentanta a unui colectiv care sa aiba anumite calitati: sa stie sa cante, sa aiba parul lung si blond, etc. Colectivul poate sa fie o scoala, un liceu, o institutie, etc. “Lucia” poarta pe cap o coronita si tine patru lumanari, iar cantecul pe care il face este un fel de colind. Acesta este un ritual (procesiune) a carui menire este aceea de a alunga forta ralui (a intunericului).

Dateaza din timpuri stravechi, dar dupa aparitia crestinismului, a mai suferit unele modificari.

In prezent, curentele modernismului au largit aria de a fi aleasa “Lucia”, renuntand la anumite sabloane cum ar fi culoarea si lungimea parului, si chiar pot sa fie alesi ca “Lucia” si barbati.

Ascultand povestea marturisita de o romanca care locuieste in Suedia, gandul m-a dus invariabil la doua idei majore:

1. Cat de putin au alti europeni, si aici ma refer la bogatiile naturale, inclusiv lumina soarelui, si cat de mult avem noi, romanii, si nu stim sa apreciem atat de multa bogatie si daruri ce le avem… De abia cand auzi astfel de povesti, sau chiar ajungi sa traiesti in alte conditii, ajungi sa pretuiesti ceea ce nu mai ai…
2. Ascultand despre procesiunea “Lucia”, care poarta o coronita pe cap si lumina aprinsa (lumanari) imediat mi-a venit in gand sarbatoarea noastra straveche preluata mai apoi intr-o forma modificata si de religia crestina: Sanzienele. Sarbatoare care inca se mai tine la noi la sate. La oras, si-a pierdut rostul si intelegerea…

Cu siguranta ca undeva in timpurile stravechi ale Hiperboreei, acum cateva mii de ani, strabunii nostri si cei ai vikingilor faceau parte din aceeasi comunitate… Nu este intamplator ca ritualuri care inca se mai pastreaza si la noi si la ei, se aseamana intrucatva…

Adriana Nica

Jinfo Training

Rezervaţia naturală – Cheile Turzii

Chelile Turzii se află în judeţul Cluj, în apropirea oraşului Turda.  S-au format prin fierăstruirea Culmii Petreştilor, de către apele râului Hăşdate. Au forma unei pâlnii duble. Lungime de circa 1300 de metrii şi  înalţimea de 250 de metrii fac din Cheile Turzii una dintre cele mai spectaculose chei din ţară. Prezintă un interes mare prin morfologia foarte diversă: peşteri, turnuri, arcade, feţe spălate create de erodarea rocii de către apă.

Numeroasele specii de plante care se găsesc aici, împreună cu peisajul inedit, au dus la declararea Cheilor Turzii ca rezervaţie naturală complex. Aici se găsesc  peste 50 de peşteri de mici dimensiuni. Cea mai mare fiind Peşterea Ungurească cu o lungime de circa 100 metrii.  Aflate aprope de potecă, au un interes deosebit cele două cavităţi fortificate cu ziduri de piatră, numite Cetăţeaua Mare şi Cetăţeaua Mică.

Cele patru poduri construite, fac posibilă, traversarea cheilor pe o potecă pe lângă malul apei, iar împreună cu marcajele turistice pe versatul stâng şi drept fac din acest loc o atracţie turistică de mare interes. Datorită verticalităţii pereţilor şi accesului relativ rapid a devint o zonă preferată de alpinişti, aici aflânduse peste 250 de trasee de alpinism si de escaldă.

Akos Istvan Kozma, Curs Agent de turism-ghid 2017

Foto: Akos Istvan Kozma

Reconectarea la origini – in Memoriam Mihai Eminescu

Eminescu – marele nostru patriot, un om care isi iubea tara enorm, care a militat pentru a se spune public adevarata istorie a romanilor, dar la vremea aceea, era aproape singur. El stia ce noi abia acum incepem sa accesam ca informatie, si a lasat in scrierile sale fragmente subtile pentru aceia dintre urmasii sai care il vor intelege.

Acum doi ani, si acum un an spuneam ca oamenii sunt “dezradacinati” si ca au nevoie de reconectarea la origini. Eram inteleasa si nu prea. Un om “dezradacinat” este slab, influentabil, usor de condus, de manipulat, de catre ideile si programele promovate cu succes in societate si prin mass-media. Asa s-a ajuns ca nivelul educational sa scada dramatic. Asa s-a ajuns ca tinerii sa ocoleasca dramatic cartile. Ce este o carte? O usa care iti deschide drumul catre informatie si mai departe catre adevarata cunoastere. E adevarat ca in carti gasim franturi de adevar, pentru ca fiecare om are un acces limitat la cunoastere si mai este si propriul mod de a interpreta informatiile; limitarea este data de functiile creierului care sunt foarte putine active (7-9% din intreg potentialul!). Exista cai de activare a altor functii si de dezvoltare a celor active deja? Cu siguranta, da! Informatia. Cartea. Articole. Etc. Citind o carte, intuitiv omul va sti sa isi selecteze acele informatii care ii sunt necesare, iar adevarul cand intri in contact cu el, e cumva in tine, in toata fiinta, il stii…Mai departe, cu informatia pe care o ai, iti pui tu propriile intrebari, si pe masura ce exersezi, ajungi sa formulezi intrebarea corecta. O intrebare corecta genereaza automat raspunsul; deci, omul primeste intr-o forma sau alta, raspunsul; uneori, ii apare in cale cineva care ii spune exact ce il framanta, sau deschide televizorul la o emisiune unde invitatul vorbeste despre acelasi subiect, sau la o cautare pe google da peste un link care il duce intr-un articol cu informatiile despre care avea nevoie, sau primeste o alta carte, sau pur si simplu se trezeste care are raspunsul in minte. Variantele de raspuns sunt infinite…

Cum se produce reconectarea la origini? Intrand in contact cu informatii despre traditii, mergand prin sate unde inca se pastreaza traditiile, cautand sa isi cunoasca adevarata istorie a neamului nostru, ascultand povestile spuse de batrani, acele povesti care isi trag originile atat de indepartate din insasi viata strabunilor nostri, doar ca pana la noi s-a uitat acest aspect atat de important …Si, mai sunt acele locuri speciale, in care cand ajungem, si ajungem la momentul in care trebuie si pentru ca trebuie. Este chemarea noastra interioara, inexplicabila, ca acolo vreau sa merg. Dar nu stim de ce. Acolo, se produce miracolul. Nu il stim cand ajungem acolo. Dar il traim dupa o vreme. Sfinx, Omu, Gugu, Polovragi, Sinca Veche, Sarmizegetusa Regia, Ceahlau, Rarau…asa numitul “Kogaion” – care nu este un singur varf, controversat ca ar fi unul sau altul dintre cele enumerate mai sus, ci este un triunghi ce include toate varfurile de mai sus. Este un spatiu, in forma triunghiului.

In esenta, reconectarea la origini inseamna conectarea la constiinta de neam, si prin aceasta se intra intr-un proces interior de trezire a constiintei de neam individuale, a omului. Anii precedenti au fost cumva pregatitori. Anul acesta este unul cumva puternic pe aceasta tema. Se vor produce schimbari la nivel de masa, in ceea ce priveste trezirea romanilor.

Aseara, de vorba cu o prietena. Ne stim de aproape doi ani. Cand ne-am cunoscut, era mare iubitoare de calatorii, oriunde in lume. Europa, America de Sud, Orientul Indepartat. “Si Romania?” – o intrebam eu. “A, nu in Romania nu e mare lucru de vazut…” “Cum nu? Avem o tara superba”. “E pai da, dar…”, raspundea ea…Aseara, stiam ca avea ceva planuri de plecare undeva in tarile calde, departe de iarna noastra, si am intrebat-o pe cand plecarea. M-a surprins raspunsul:” Ei da, as merge, dar stii ce? Nu tin neaparat, nu mai simt ca inainte ca trebuie sa plec. Pur si simplu, mi-e bine, aici… ”Hopa zic, s-a schimbat ceva…Sarmi…” zic eu cu un suras din toata inima. “Sarmi, da…” zice si ea, cu suras din toata inima…

Sarmi…de ce ii spun asa? Pur si simplu m-am trezit spunandu-i asa celei ce noi o stim ca Sarmizegetusa Regia. Nici nu mi-am dat seama cand si cum, era in mine…Asa ii spuneam noi, dacii…

Sarmi, locul magic de la care povestile isi trag descrierile aproape ireale, pentru ca asa dupa cum spune alt dac, cautator de cetati dacice si nu numai, si pe care am avut deosebita placere sa il cunosc, de fiecare acolo, e altfel…Locul in care se intampla ceva; locul de unde omul pleaca si incepe sa stie cine e cu adevarat.

In aceste timpuri, sunt multi daci veniti sa ajute la renasterea neamului nostru. Au in AND informatia; o au si in sistemul informational mental, pe care noi il cunoastem sub denumirea de “minte”; dar mai mult, o au si in suflet.

“Zeii Daci ajung la marea, ce deschide-a ei portale,
Se reped pe trepte nalte si cobor in sure hale
Cu lumina, ei ingroapa a lor trai intunecos;
Dara ea, infiorata de adanca ei durere,
In imagini de talazuri cant-a Daciei cadere
Si cu-albastrele ei brate tarmii mangaie duios”

Mihai Eminescu