Despre valoarea personala si branding personal


pe bicicleta

Vrem sa fim vizibili sau vrem sa ramanem mereu in umbra?

Imaginea pe care o cream despre noi insine si pe care o promovam este la fel de importanta ca valorile personale care stau la baza ei. Este nevoie de atitudine, vizibilitate, de a iesi in evidenta, a fi distinct, pentru a crea un brand, pentru a ne crea propriul brand. Suntem perceputi asa cum vrem sa fim perceputi, suntem vazuti asa cum vrem sa fim vazuti. In prezent, sunt de parere ca este un mare avantaj pe care social media ni-l pune la indemana si de care trebuie sa profitam din plin. Prin simplul fapt ca este mult mai usor sa comunicam cu oamenii, putem ajunge la un numar considerabil de mare de oameni cu un minim de efort, cu un singur click, suntem pusi fata in fata cu o alegere foarte importanta. Vrem sa fim vizibili sau vrem sa ramanem in umbra? Este adevarat ca si din umbra se pot face schimbari, insa pentru o schimbare cu adevarat importanta si majora, una la nivel de societate, este nevoie de vizibilitate. Despre asta vorbim in articol.

Valoarea personala reprezinta valoarea intrinseca si extrinseca a unei persoane, a unei organizatii sau a unei entitati mai mari. Este data de toate caracteristicile ce definesc un individ sau o entitate. Poate fi vorba aici de valori morale, spirituale, traditionale, culturale. Sunt valori bine inradacinate si recunoscute la nivel general. Prin valoare, se stabileste pozitia omului in societate. Impartasind sau neimpartasind anumite  valori, ne stabilim apartenenta  la un anumit grup social. Confruntand valorile noastre cu valorile altora ne alegem partenerii de afaceri, de discutie sau de viata.

Sa vorbim acum si despre branding-ul personal, sau altfel spus, despre imaginea pe care o afisam si o promovam, atunci cand am ales sa fim vizibili in loc sa ramanem in umbra. Mai intai de toate, pentru a promova o imagine benefica, este nevoie ca aceasta sa se bazeze pe niste valori bine stabilite si recunoscute pe plan larg. Nu se poate una fara alta pentru ca, asa cum nu trebuie sa existe “forme fara fond” (daca ar fi sa ne intoarcem putin in timp la discutia maioresciana), nu trebuie sa existe nici fond fara forme. Distinctia este foarte importanta, mai ales in contextul societatii actuale romanesti. In timp ce companiile, la inceput marile companii, iar mai apoi micii intreprinzatori, au invatat lectia afisarii si promovarii imaginii/brand-ului, la nivel de individ, acest lucru nu s-a produs decat intr-o mica masura, la o nisa, daca ar fi sa imprumutam termenul economic, de indivizi care sunt constienti de importanta promovarii imaginii ca mijloc de descoperire a valorii proprii.

Social media reprezinta motorul acestui fel de comunicare si de vizibilitate. Amploarea din ce in ce mai mare, in progresie geometrica am putea spune, pe care social media o are azi poate avea atat consecinte pozitive, cat si negative. Social media ne poate aduce beneficii si poate avea consecinte pozitive in masura in care imaginea din social media corespunde realitatii practice, altfel spus, atata timp cat imaginea sau branding-ul se bazeaza pe valori solide si reale. De ce sa nu ne folosim atunci de aceste avantaje pe care ni le ofera social media si sa alegem sa ramanem in anonimat? De ce sa asteptam ca altii sa ne cunoasca atata vreme cat noi insine nu dorim sa ne facem cunoscuti? Majoritatea romanilor, caci la ei ma refer, cei mai multi dintre noi, asteptam inca sa fim descoperiti printr-o minune. Se scrie in presa si se vorbeste in mass-media ca, la noi, sunt promovate non-valorile in detrimentul valorilor autentice, de care sunt convinsa ca nu ducem lipsa ca popor. Aceasta este miza jocului pe care vi-l propun. Sa devenim vizibili pentru a nu fi facuti invizibili de acei actori ai societatii care nu ezita sa-i reduca pe toti romanii la o masa de indivizi cu posibilitati reduse din punct de vedere mental ce urmaresc seara de seara show-ul pacatos favorit la televizor.

Alegerea apartine fiecaruia dintre noi. Insa avantajul, daca alegem sa fim vizibili, este mai important decat ceea ce obtinem prin ramanea in anonimat. In primul rand, este nevoie sa ne facem cunoscuti. Nu este de ajuns sa fim valorosi, sa cunoastem multe lucruri, atata timp cat nu le impartasim cu altii. Iar in al doilea rand, si acesta cred ca este cel mai mare avantaj, ii incurajam pe ceilalti, prin exemplul personal, sa faca la fel. Pe plan macro, ce se intampla atunci? Devenim o masa  vizibila de oameni, imbunatatim imaginea pe care o avem despre noi insine si despre cei din jur, contribuim la cresterea stimei de sine si, in cele din urma, se poate produce, in ceva timp, acea schimbare mult dorita a binecunoscutei mentalitati mioritice despre care ne plangem adesea pe la colturi si pe la mese.

Simona Grosu

Trainer, J’Info Training

Advertisements

Valentine’s Day vs Dragobete


Așa cum știm cu toții, după câte am reușit să îmi dau seama, de la mic la mare, de la copiii de gradiniță și până la funcționarele trecute de prima tinerețe de la ghișeele instituțiiilor statului, astăzi e zi MARE. Sărbătorim cu toții Valentine’s Day! Cu o singură diferență notabilă, aș putea spune, astăzi lipsește micul și berea, fiind înlocuit cu aplomb de inimioare de tot felul, care de care mai roz sau mai roșii, neaparat dulci. Pentru că dulce este gustul iubirii, cum am putea sărbatori altfel decât cu ceva dulce, și nu de dulce.

heart openers

 Dacă stau bine și mă gândesc la această sărbătoare planetară, cred că îmi pot aduce aminte când a pătruns această sărbătoare pe la noi. Eram elevă la liceu prin clasa a X-a, acum vreo 20 de ani. Se scurseseră cam 5 ani de la Revoluție. Aveam pe atunci ca profesoară de limba engleză o americancă ce venise voluntară să îi învețe pe amărâții de copii din România să vorbească englezește. Și, surprinzător, chiar a reușit. De la Ms Stephens am auzit prima data de Valentine’s Day, chiar dacă nu am înțeles pe atunci ce amploare urma să ia această zi peste ani și ani. Mai apoi, la facultate, am început să sărbătoresc cu adevarat această zi, cu flori și inimioare, și ieșit în oraș la restaurant. La fel a fost și atunci când l-am întâlnit pe soțul meu. Îmi amintesc că, mai de voie, mai de nevoie, sărbătoream în același stil tradițional.

Tot prin anii 2000 a început să se vorbească și despre Dragobete. Ceea ce mi se pare cel mai curios lucru este faptul că, dacă nu ar fi ajuns la noi Valentine’s Day tocmai de peste ocean, nu știu câți am fi auzit astăzi de sărbătoarea noastră dragă numită Dragobete. Eu una habar n-am avut de așa ceva până după ce fenomenul Valentine a luat cu adevărat amploare la noi. De-abia atunci, și-au dat seama unii, mai puriști din fire, că am avea și noi o sărbătoare a dragostei de care, în mod paradoxal, nu a auzit mai nimeni până când nu a apărut ca răspuns al urii naționaliste la sărbătoarea dragostei a celor de peste ocean. Eu cred că ar trebui să le mulțumim americanilor pentru că au reușit să facă Valentine’s Day o sărbătoare atât de cunoscută, pentru că au reușit să stârnească reacții de tot felul, printre care și faptul că au contribuit, chiar dacă fără să fi avut această intenție, la descoperirea încă uneia din tradițiile românești care, altfel, ar fi fost și ar fi rămas, cu siguranță, pierdută pentru marea majoritate a românilor, la fel cum era ea înainte de apariția pernelor roșii în formă de inimă pe la gurile de metrou.

Vă doresc să aveți parte de o sărbătoare, sau două, în funcție de preferințe, cu multă dragoste. Da, avem nevoie  de o sărbătoare în care să ne amintim că iubirea este forța motrice a lumii, și nu banii, chiar dacă banii ne ajută să sărbătorim IUBIREA.

Simona Grosu

Trainer, J’Info Training

Invatarea prin joc


adults at playInvatarea prin joc sau jocul folosit ca metoda de invatare este abordarea cea mai cunoscuta si mai folosita in training, si cred ca pe buna dreptate. Jocul este printre primele modalitati folosite de copii pentru a explora si a invata lumea inconjuratoare. Pe baza principiului imitatiei, imitandu-i pe adulti, parinti, bunici, educatori, precum si imitandu-si personajele favorite din desenele animate, copiii deslusesc tainele lumii inconjuratoare punandu-se, practic, in situatii asemanatoare celor in care vor fi pusi in viata de adult de mai tarziu. Intuitiv, copiii descopera si utilizeaza unul din principiile de baza ale invatarii, imitatia.

Imitatia este veche de cand lumea si pamantul. Parintele nostru, Aristotel, ne vorbea in Poetica sa despre mimesis atunci cand definea caracteristica principala a poeziei. Pe acelasi principiu al imitatiei se bazeaza si  tehnicile “moderne” folosite de facilitatori in training – jocurile de rol. Participantul isi asuma un rol, rol pe care ar putea bunaoara sa il joace in oricare din zilele de serviciu, intra intr-o conversatie, sau intr-o negociere, face o prezentare, sau orice altceva scrie pe fisa postului sau. Motivul pentru care cred ca au asa de mare cautare jocurile de rol atunci cand vrem sa invatam ceva sau sa ii invatam pe altii sa faca ceva este tocmai acesta de mai sus. Jocul de rol se numara printre primele metode pe care le-am folosit in cadrul asa-zisei noastre evolutii de la stadiul de bebelus, la cel de copil si, in cele din urma, de adult.

Ideea scrieii acestui text mi-au dat-o chiar copiii mei, Ioana si Andrei. Am avut ocazia sa ii urmaresc intr-o duminica dupa-amiaza, in timp ce se jucau impreuna ca urmare a faptului ca mama lor le-a interzis sa se mai uite la canalul preferat de televiziune. Am avut placuta surpriza sa descopar ca se jucau asa cum ma jucam si eu la varsta lor. Au intins o patura pe jos, corabia, pe care au strans tot felul de obiecte. Si-au folosit din plin imaginatia sa recreeze atmosfera veritabila de pe corabia unor pirati. Ba chiar mi-au cerut sfatul si ajutorul cu privire la imbracaminte si la armura. O capa eleganta, din cele pe care le imbrac doar la nunti, a fost perfecta pentru costumatia de pirat. La capa au atasat o curea si, in cele din urma, o paleta de bucatarie pe post de sabie sau pusca, dupa caz. Ceea m-a frapat cel mai tare si m-a determinat sa povestesc aceasta experienta au fost implicarea lor totala in joc si durata efectiva a jocului care le-a depasit cu mult pe celelalte jocuri obisnuite cu papusi sau masinute, cavaleri si tot felul de jucarioare. Pe scurt, se facuse aproape ora de culcare si ei tot se mai jucau de-a piratii pe o patura 🙂

Lectia pe care am invatat-o in joaca si din joaca: joaca a devenit mai autentica si mai interesanta pe masura ce ei si-au folosit imaginatia ca sa creeze personajele si regulile jocului. Astfel, folosind imaginatia participantilor la programele de formare, putem creste nivelul de autenticitate, precum si procentul de invatare si de implicare, ceea ce, in final, duce la cresterea satisfactiei cursantilor si la cat mai multi cursanti.

Sunt sigura ca aveti idei multe si frumoase legate de cresterea gradului de implicare si de satisfactie a participantilor la cursurile pe care le organizati si sunt curioasa si nerabdatoare sa le impartasim aici pe blog sau pe Facebook.

Simona Grosu

J’Info Training